Liga I intră în Istoria Românilor!

   by Adriano – finanţator microbisme.com
   Hulită de mulți,
admirată de nimeni
Liga I oferă an de an un spectacol
desăvârșit al încleștărilor de orice fel, mai puțin fotbal. Nu lipsesc din peisajul mioritic atacurile
frontale între patroni, duelurile cap la cap între manageri, centrările din
prima ale injuriilor sau un-doi-urile cu reciprocități sezoniere.
Acum, la final de sezon,
e timpul retrospectivelor. Cum am avut un sezon descris de termeni precum
”bătălii”, ”războaie”, ”alianțe”, ”tabere”, ne-am gândit că o
retrospectivă istorico-fotbalistică s-ar potrivi de minune Ligii I. 
Astfel, în cele ce
urmează vom puncta, într-un ritm istoric, cele mai importante repere ale recent
încheiatului sezon 2011-2012 din întrecerea internă:
* Geneza sezonului
Startul bătăliilor
pentru marele trofeu al Ligii I a pus față în față tabere de diferite structuri
organizaționale. Dacă trupele lui Porumboiu, Borcea și Copos au mers pe
politica naționalistă, apelând la căpitani de oștiri autohtoni, rivalii din
Ghencea ( Provincie ocupată temporar de trupele Armatei Române) și Gruia au
optat pentru domnii fanariote, respectiv iberice. 
* Crearea cadrului
pentru acaparare puterii în campionat
Într-o primă fază,
războiul părea să fie condus de taberele autohtone, cu dinastiile Ciobotarilor
și Luceștilor în prima plan. În ciuda acestui lucru, cnezatul lui Arpad,
dominat de curentul modernist al portughezilor începea încet încet să-și impună
dominația asupra teritoriului. Vino la partycasino.com si castiga bani! 
 În ceea ce privește trupa machedonilor din
Ghencea, aceasta avea să primească lovitură după lovitură: exilul din provincia
militară Ghencea, pierderea domnitorului fanariot și instaurarea regimului
sclavagist al lui Ilie Stan.
* Marea schismă a Ligii
I
Primăvara avea să aducă
numeroase fluctuații de putere pe frontul est-european. Prima lovitură a
primit-o dinastia Ciobotarilor, puternic afectată de ”Revolta Studenților din
Regie”, urmată  de dinastia iberică a lui Jorge Costa, lovită și ea de student
dar și de moldoveni. În ceea ce privește regimul sclavagist, acesta a revenit
în provincia Ghencea, însă paradoxal, s-a agravat, la cârma lui ajungând regele
limbismului internațional, Mihai I Slughiță, care l-a înlocuit cu surle pe
mazilitul Ilie Stan.
Punctul culminat al
schismei băncilor tehnice avea să se producă către finalul războiului. Astfel,
văzând că pierd teren în fața moldovenilor și a sclavagismului lui Limbi,
cnezatul lui Arpad și oastea canină a principelui șaormei de Miami, Borcea, au
schimbat liniile. Arpad a întors armele  și la adus pe Ando al II-lea, în timp ce
principele șaormei a optat pentru un lider din Imperiul Roman de Apus, Bonetti
cel Aprig.
* Intrigile bătăliei
pentru putere
Toată această ordine în
lupta pentru supremație avea să fie puternic zdruncinată de două intrigi: introducerea
curentului ”Reghe” în Țara Românească și descălecatul voievodului Augusto la
Vaslui.
Primul a avut meritul de
a relansa lupta pentru putere, câștigând lupte importante în Gruia contra
Andonelui și la Chiajna contra Luceștilor, în timp ce al doilea a adoptat
politica pașilor mărunți, câștigând bătălie după bătălie.
* Deznodământul războiului
Când toți se așteptau ca
oștirile din Ghencea și de la Vaslui să acapareze puterea pe front, o veste
de-a dreptul apocaliptică venea de pe Someș, acolo unde Arpad realizase o ”monstruoasă
coaliție” cu dușmanul local, Walter Trădătorul .

Leave a Comment